joi, 25 noiembrie 2010

Nimic.

Nu simt nimic si nici nu cred ca o sa simt ceva vreodata mai mult decat vreau eu.














Pot sa o numesc usor incursiune a supranaturalului pentru ca alt cuvant nu gasesc.

Pot sa cred ca simt si sa fiu chiar sigura de asta atunci cand presupusul sentiment incearca sa ma doboare.Si deseori reuseste.

Dar dupa o anumita parioada de timp uit cu totul .Totul.

Uit nume.Fete.Intamplari.Momente "memoarbile".Glume bune. Dragostea amara.

Dragostea e amara.

J'adore rien.

Un comentariu: